vineri, 23 august 2013

Învață să codezi: surse

sursa imagine: http://pixabay.com/

Probabil că programarea este domeniul reprezentat online de cele mai bogate materiale atât din punct de vedere al calității cât și al cantității.

Voi explica de altă dată de ce consider că a învăța „programare” este ceva distinct de a învăța să scrii cod într-un limbaj de programare. În așa fel încât pot exista două situații care sună cel puțin ciudat (din cauza asemănării cuvintelor folosite):

  • pot exista programatori care nu știu programare
  • pot exista persoane care nu știu programa în niciun limbaj de programare dar știu programare
Și acum sursele (puteți învăța din unele programare, iar din altele doar să codați). Cu multe materiale am avut contact personal, iar despre rest am avut la îndemână recenzii favorabile. Lista este fără o sortare anume (după ce învățați să folosiți/creați algoritmi de sortare le sortați voi):
  1. Coursera (conține numeroase cursuri, în general de la universități importante)
  2. Udacity (orientat spre științe „mai” exacte)
  3. Code Academy (acoperă numeroase limbaje de programare)
  4. Khan Academy (pe lângă programare conține resurse vaste)
  5. Google Python Class
  6. Mozilla Developer Network (web programming)
Bine-nțeles că dincolo de resursele online puteți oricând pune mâna pe „cărți de programare”. Probabil că această variantă este mai costisitoare ca timp dar aflați multe lucruri mai de profunzime.

Și un sfat de final: o dată ce ați terminat (sau chiar pe parcurs) un material despre un limbaj de programare (sau paradigmă de programare) să aveți la îndemână un proiect cât de cât provocator și gata de demarat aplicând ceea ce se presupune că ați învățat (sau dacă nu un proiect atunci cel puțin un job în care să puteți folosi noile abilități).

P. S. Dacă vreți ceva care vă permite evoluție foarte rapidă atunci recomand punctul 3 de mai sus. Puteți progresa atât de repede cât înțelegeți. Nu trebuie să stați după vreun video sau o anumită rată de progres. Metoda nu este neapărat cea mai bună, dar ar fi alegerea mea dacă aș fi în grabă sau nerăbdător.

joi, 22 august 2013

Algoritmi de sortare

Mai jos o reprezentare vizuală a felului în care unii din cei mai populari algoritmi de sortare funcționează:



Cred că cei care vor vedea această postare ar putea intra în una din categoriile (comentariile citate de la linkul You Tube unde apare video-ul de mai sus):
  • Bogo sort - the Internet Explorer of sort algorithms.
  • I dont know what im watching but its making cool sounds.

miercuri, 21 august 2013

Nature: Romanian science in free fall

sursă imagine: http://pixabay.com

Nature:
After 11 years away from Romania, developmental biologist Ioan Ovidiu Sirbu thought carefully before returning home to continue his scientific career. He had been convinced that reforms to Romania’s cronyism-ridden research landscape were solid, particularly when, in 2011, government grants were for the first time ever allocated solely on the basis of performance. 
“With such a fair granting system, I was sure that I could do my research just as well in Romania as in Germany,” says Ovidiu Sirbu. “But what happened was really disappointing.”
Just months after Ovidiu Sirbu established himself at the Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy in Timişoara in 2012, a new government slashed research funding and unpicked the reforms, eliminating rules designed to establish a meritocracy.
Ovidiu Sirbu’s disappointment is widely shared. In April, hundreds of scientists took to the streets in protest, and more than 900 signed a petition addressed to Prime Minister Victor Ponta, demanding that the research budget and quality control be restored. The entire National Research Council, Romania’s main research-funding agency, resigned in protest (see Nature 496,274–275; 2013). 
With no compromise from the government and the council seats still unfilled, Romanian science is adrift. Scientists are resigned to treading water, in the hope that the tide will turn. 
Many of Romania’s best researchers left during the political chaos that followed the collapse of communism in 1989. But in 2011, the government passed a law designed to drive up standards in education and science. Research and education minister Daniel Funeriu furnished the law with rules and regulations crafted to break through local power networks and ensure that funding and academic positions would go to the best people — for example by requiring grant applications to be reviewed by foreign experts, and by instituting minimum qualifications for job candidates (see Naturehttp://doi.org/bp7nsg; 2011). At the same time, the research budget was boosted by nearly half. 
But that government fell last year. Reversals to the reforms followed; many scientists blame Funeriu’s successor, Ecaterina Andronescu. (citește AICI întreg articolul)

marți, 20 august 2013

De ce este evoluția periculoasă

sursa imagine: http://pixabay.com
a) Pentru ateu, căruia evoluția îi servește drept explicație pentru felul în care complexitatea biologică a putut lua naștere în lipsa unui creator sau designer inteligent, evoluția nu poate fi nicidecum un pericol. Dincolo de faptul științific ea pur și simplu mai servește unui scop justificativ și cu asta basta.

b) Pentru creștinul care face distincția între „ce spune Biblia” și „ce crede el că spune Biblia” evoluția poate fi de asemenea un fel de explicație: nu pentru a discuta cine a înfăptuit apariția complexității biologice, ci cum a avut loc apariția complexității biologice (indiferent de prezența ori absența unui agent care a intenționat apariția ei). 

Acest creștin poate accepta că viziunea științifică asupra lumii nu este un element care transcende culturile și istoria - nu are pretenția naivă ca oamenii contemporani cu el să se întoarcă în timp pentru a avea o viziune științifică asupra lumii naturale asemănătoare cu oamenii de acum 2000-5000 de ani. De fapt el nu are nici cel puțin certitudinea că a înțeles întru totul textele pe care acești oameni le-au scris. Nu neagă orice fel de înțelegere, dar acceptă că este pasibil de greșeală și este dispus ca în lumina unor noi descoperiri să-și schimbe opinia cu privire la diferite subiecte. 

Incertitudinea sau îndoiala nu sunt dușmanii săi - sunt doar două elemente omenești pe care le găzduiește și care-i permit să se lipsească de acea rigiditate nesănătoasă care din nefericire face mintea umană rezistentă la orice fel de progres și cunoștință nouă (care s-ar putea să contrazică ceea ce deja crede).

c) Însă pentru creștinul care are certitudinea că a înțeles și interpretat corect dincolo de orice îndoială texte din vechime și din alte culturi, pe care oameni care cunosc limba în care au fost scrise se străduiesc să le înțeleagă și contextualizeze culturii din care provin, evoluția poate fi periculoasă. 

Acest creștin își învață odraslele, din frageda pruncie, că „interpretarea infailibilă a părinților” este cutare - și de regulă contravine evoluției (care este rădăcina multor rele și în unele opinii opera lui Satan). Nu numai atât, dar nu le mai lasă niciun fel de speranță: îi învață că dacă povestea Genezei, așa cum au înțeles-o, este falsă atunci toată credința se năruie.

Acești părinți creștini au totuși bunul simț ca să nu-i nege „creștinismul” unui interlocutor care se întâmplă să creadă că evoluția este adevărată. Însă copilului îi oferă un handicap bine întipărit în conștiință - dacă se dărâmă această interpretare a mea atunci se dărâmă și credința.

Odrasla crește, ajunge la facultate, este pus - vrând-nevrând - să raționeze și să audă și alte opinii decât cea a părintelui. Ajunge să stea în fața unor dovezi diferite decât cele (conștient ori inconștient) strâmbate de părinți și comunitatea creștină de care aparține. Și spre dezamăgirea și disperarea părinților spune da evoluției.

După o viață întreagă în care i s-a repetat că evoluția înseamnă dărâmarea credinței aceasta are loc automat la nivel psihologic. Să nu se aștepte nimeni ca cei din comunitatea științifică să se apuce să îi explice copilului îndoctrinat de părinți atotștiutori că evoluția nu presupune în mod necesar falsitatea creștinismului.

Așa că acești creștini (și părinți) se apucă de proteste și de încercări de a elimina evoluția din scoli și, dacă se poate, din societate. Cei care li se opun nu pot fi socotiți sinceri, așa că oamenii de știință (care se întâmplă să fie și atei în cea mai mare parte) devin dușmani. Se pun toți în aceeași oală, se adaugă resentimentele părinților dezamăgiți și se amestecă.

Dar evoluția și oamenii de știință (atei sau neatei) nu au fost niciodată un pericol, la fel cum pentru un paranoic nu sunt un pericol cei din jur. Odraslele au fost condiționate de părinți (și comunitatea credincioșilor în general) să creadă că acceptarea evoluției este un fel de sinonim cu respingerea creștinismului sau dărâmarea credinței. 

Dacă în minte li s-a întrodus ideea că singura variantă validă de creștinism este acel creștinism care se exclude reciproc cu evoluția, atunci evident că odată cu acceptarea evoluției este respins creștinismul. 

Așadar evoluția este periculoasă (în termenii de pericol definiți de acești creștini) nu în virtutea a ce susține, ci pe seama muncii de educare a părinților (și creaționiștilor în general). 

Creștinii sunt gata să-l accepte pe Francis Collins ca fiind creștin, dar își învață copiii că dacă evoluția este adevărată atunci credința este dărâmată.

La final haideți să recunoaștem care sunt adevărații dușmani: certitudinea tâmpă, ignoranța și bigotismul. Practicați aceste lucruri și apoi puteți vedea dușmani și pericole pretutindeni.

luni, 19 august 2013

Coursera: curs de programare (în Python) de la University of Toronto

sursă imagine: http://pixabay.com

Un curs pentru cei care nu au avut niciun contact anterior cu programarea (fără să însemne că este interzis pentru cei care deja au avut).

A computer program is a set of instructions for a computer to follow, just as a recipe is a set of instructions for a chef. Laptops, kitchen appliances, MP3 players, and many other electronic devices all run computer programs. Programs have been written to manipulate sound and video, write poetry, run banking systems, predict the weather, and analyze athletic performance. This course is intended for people who have never seen a computer program. It will give you a better understanding of how computer applications work and teach you how to write your own applications. More importantly, you’ll start to learn computational thinking, which is a fundamental approach to solving real-world problems. Computer programming languages share common fundamental concepts, and this course will introduce you to those concepts using the Python programming language. By the end of this course, you will be able to write your own programs to process data from the web and create interactive text-based games.
This course is intended for people who have never programmed before.  A knowledge of grade school mathematics is necessary: you need to be comfortable with simple mathematical equations, including operator precedence. You should also be comfortable working with simple functions, such as f(x) = x + 5.
Sign up aici: https://www.coursera.org/course/programming1

duminică, 18 august 2013

NYT: Master’s Degree Is New Frontier of Study Online


Se pare că ne pregătim de o schimbare radicală în ce privește educația academică. Georgia Institute of Technology va da tonul în ianuarie. 

Dacă ne gândim la toate implicațiile se pare că în câțiva ani în mentalitatea societății se va forma o idee total schimbată despre educație în general. 
Next January, the Georgia Institute of Technology plans to offer a master’s degree in computer science through massive open online courses for a fraction of the on-campus cost, a first for an elite institution. If it even approaches its goal of drawing thousands of students, it could signal a change to the landscape of higher education. 
From their start two years ago, when a free artificial intelligence course from Stanford enrolled 170,000 students, free massive open online courses, or MOOCs, have drawn millions and yielded results like the perfect scores of Battushig, a 15-year-old Mongolian boy, in a tough electronics course offered by the Massachusetts Institute of Technology. 
But the courses have not yet produced profound change, partly because they offer no credit and do not lead to a degree. The disruption may be approaching, though, as Georgia Tech, which has one of the country’s top computer science programs, plans to offer a MOOC-based online master’s degree in computer science for $6,600 — far less than the $45,000 on-campus price. 
Zvi Galil, the dean of the university’s College of Computing, expects that in the coming years, the program could attract up to 10,000 students annually, many from outside the United States and some who would not complete the full master’s degree. “Online, there’s no visa problem,” he said.  
The program rests on an unusual partnership forged by Dr. Galil and Sebastian Thrun, a founder of Udacity, a Silicon Valley provider of the open online courses. 
Although it is just one degree at one university, the prospect of a prestigious low-cost degree program has generated great interest. Some educators think the leap from individual noncredit courses to full degree programs could signal the next phase in the evolution of MOOCs — and bring real change to higher education. (sursa)

Ineranța Bibliei - război fără miză

A. S. Plec în această postare de la premisa că acest articol nu va prezenta interes pentru cititorii care nu știu cum definesc ineranța creștinii care susțin ineranța. Dar dacă mă înșel atunci sper ca acei cititori să folosească alte surse pentru a înțelege ce se pretinde a fi ineranța și apoi să revină aici.
sursa: http://pixabay.com

Nu am îndoieli asupra faptului că războiul ineranței prezintă o miză importantă pentru o anumită parte a comunității creștine (ne putem aduce aminte de episodul Licona vs. Geisler & Mohler - vezi AICI, AICI și AICI). Cunosc personal oameni care fac mare caz de ineranță.

Mă număr și eu printre cei cărora le place să creadă că sunt justificați în ceea ce cred (sau nu cred). În același timp acest articol mă ajută să-mi pun mai multă ordine în gânduri pentru a aduce oarece argumente pentru a scoate din șoc oamenii cărora le spun că ineranța nu prezintă pentru mine niciun interes de natură practică (nici măcar intelectuală sau teoretică).

A. Ineranța i se atribuie textului original al manuscriselor biblice, nicidecum copiilor ulterioare.

Se pot găsi oameni care să pretindă că absolut fiecare copie ulterioară este de asemenea inerantă - dar pentru asta ar trebui să ne arate că manuscrisele existente nu conțin niciun fel de greșeală și că nu există niciun fel de contradicție între pasaje similare din manuscrise diferite. Nu doresc să detaliez aici mai mult - consider extrem de improbabil ca un astfel de susținător să ajungă tocmai pe acest blog.

Din moment ce ineranța li se atribuie doar manuscriselor originale, indiferent dacă suntem ori nu susținători ai ineranței despre textul conținut în Bibliile noastre nu spunem că este inerant. Ne place să credem că este inerant, dar dacă suntem întrebați la modul serios spunem că nu este inerant. De fapt susținătorii ineranței folosesc ineranța drept poliță de asigurare: orice problemă se regăsește în manuscrise este pusă pe seama copistului. Dacă problema se găsește în foarte multe manuscrise, sau chiar în toate copiile pe care le avem, se scoate la înaintare o greșeală de copiere într-un manuscris vechi, dacă se află în puține manuscrise atunci (deja este evident) este vorba de o greșeală într-o copie recentă.

Diferența între un susținător și un opozant al ineranței are legătură cu opinia despre un text la care niciunul dintre cei doi nu are acces. Lucrurile sunt însă ironice aici: chiar dacă ar avea acces la toate manuscrisele originale susținătorul ineranței nu ar avea niciun fel de posibilitate suplimentară de argumentare. Cred că e bun simț să admitem că niciun om normal la cap nu ar putea susține că poate demonstra dincolo de orice îndoială rezonabilă că absolut fiecare verset din fiecare manuscris este corect din punct de vedere istoric și științific. Ar avea cel puțin probleme cu a demonstra versetele din Apocalipsa/Revelația care încă nu s-au întâmplat. Accesul la materialele originale i-ar oferi doar detractorului posibilități: de exemplu i-ar oferi posibilitatea să arate că un anume verset confirmat ca greșit în mai multe manuscrise s-ar regăsi în aceeași formă și în textul original. Nu susțin că s-ar întâmpla asta, spun doar că dacă este să ofere cuiva posibilități suplimentare, atunci doar cel care nu susține ineranța ar fi beneficiar.

B. Dumnezeu nu este interesat de ineranță

Cei care susțin ineranța trebuie să ia de bun scenariul că Dumnezeu a inspirat niște oameni să scrie niște texte inerante și după aceea felul în care textele ajung la restul de peste 99.999% din beneficiari dintr-o dată este supus vicisitudinilor omenești de copiere a manuscriselor.

Aici creștinii moderni pot sări cu argumente de felul: pentru că avem la îndemână atât de multe copii ale acelorași pasaje putem discerne astăzi prin comparație erorile din manuscrise (deși aplicarea procedeului de comparație nu ne oferă certitudinea unui text inerant).

Ce norocoși suntem. Cei din trecut care aveau altceva la îndemână: aveau copia (care probabil deja conținea o eroare sau mai multe), apoi cei care nu au fost direct destinatari aveau probabil copia copiei (și așa mai departe). Aveau oamenii destule probleme cu persecuția încât să nu-și bată capul cu manuscrise comparate.

Dacă a fost atât de interesat ca ceea ce majoritatea covârșitoare a creștinilor țin în mână să fie un text inerant ar fi găsit o metodă pentru a pune la cale acest lucru. Dar lucrurile nu stau așa. 

Ce este mai avantajos pentru comunitatea „ineranților” să considerăm? Că Dumnezeu a crezut de bună cuviință că creștinii în general nu au nevoie de un text inerant sau că Dumnezeu nu a fost în stare să ofere tuturor un text inerant? Și dacă e prima variantă atunci de ce se face atâta caz legat de povestea textului inerant? Doar pentru acea poliță de asigurare despre care am vorbit mai sus?

Încheiere

Aș mai putea aduce niște puncte sub B, dar consider că nu este cazul. Ideea mea nu este aici să demolez ineranța Bibliei. Vreau doar să se înțeleagă de ce consider că miza nu este serioasă.

Înțeleg că ineranța este un fenomen care are anumite implicații sociale în care oamenii pot fi puși la colț și chemați să se „pocăiască” dacă se întâmplă să calce pe becul ineranței. Nu te joci cu piața asigurărilor (mai ales cu cele de ordin psihologic).

vineri, 16 august 2013

Creaționismul și ocaua mică

sursa: facebook.com
A. În primul rând doresc să-mi exprim convingerea că cei mai mulți dintre adepții creaționismului sunt oameni sinceri. Îi pot înțelege pe dinăuntru și pe dinafară în primul rând pentru că am fost unul dintre ei - așa că departe de mine gândul de a pune la îndoială buna credință a acestui grup de oameni.

Oamenii sinceri însă pot avea și de multe ori au credințe care nu corespund cu realitatea. Sinceritatea nu este o garanție a infailibilității, iar a spune cuiva „greșești” nu e totuna cu a-i spune „mincinos”. Oamenii au o capacitate uimitoare de autoamăgire - putem deține crezuri dintre cele mai năstrușnice fiind în același timp senini și împăcați cu propria conștiință.

Îmi aduc aminte de vremurile în care interpretam literal cartea Facerii (Genezei). Două credințe relevante doresc să le scot aici la suprafață:
  1. Creația a avut loc în 7 zile literale (de 24 de ore). Toate speciile au fost create de Dumnezeu în urmă cu aproximativ 6.000 - 10.000 de ani.
  2. Potopul este un eveniment istoric prin care au murit toate organismele care nu au putut supraviețui într-un mediu acvatic și care nu se aflau pe arca lui Noe.
La întrebarea: „Cât de încăpătoare putea fi arca lui Noe încât să fi putut găzdui câte doi membri din absolut toate speciile neacvatice (sau care nu ar fi putut supraviețui într-un mediu acvatic)?”, răspunsul meu era unul clasic deja în rândurile creaționiștilor. Și anume: Nu a fost nevoie să fie aduse toate speciile pe arcă, ci doar soiurile de animale distincte (nu leul și tigrul ori alte feline, ci doar un reprezentat al soiului)

Iar cu privire la soiuri diferiți creaționiști au propus numere diferite de-a lungul timpului, am găsit numărul 8000 ca fiind undeva la mijloc (sursa). În acest caz 8000 de soiuri implică 8000 de specii - din moment ce s-a luat o specie din fiecare soi.

B. Una dintre întrebările „dure” agreate de mulți creaționiști este legată de existența mutațiilor care duc la creșterea informației în genom (și în final se cer exemple de noi soiuri). Un clip cu peste 2 milioane de vizualizări ni-l prezintă pe Richard Dawkins aparent prins pe picior greșit de o astfel de întrebare:


Aici începe să fie vorba despre ocaua mică. Conform creaționiștilor în urma potopului aveam de-a face cu aproximativ 8000 de soiuri terestre (reprezentate fiecare de câte o specie) - care au coborât de pe arcă.

În imaginea de mai jos sunt prezentate numarul speciilor deja catalogate precum și numărul total de specii prezis. Click pe imagine pentru a o mări.

sursa: http://www.plosbiology.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pbio.1001127

Numărul de specii terestre catalogate (făcând abstracție de plante, fungi și altele) este de peste 900.000. Însă cel mai probabil suntem departe de a fi descoperit toate speciile (există motive pentru a considera că avem de-a face cu peste 7.500.000 de specii terestre - cei interesați pot evalua acest studiu).

Doresc aici să propun 3 scenarii. Unul în care avem de-a face cu 900.000 de specii. Altul în care suntem generoși și discutăm doar de vreo 500.000 de specii (pentru că cineva ar putea veni și spune că o parte din cele 900.000 de specii terestre pot trăi și în apă (amfibieni, unele reptile)) sau că ar fi vorba despre insecte ale căror ouă au rezistat în condițiile potopului). I-ar altul în care suntem realiști dar totuși generoși și ne oprim doar la 5 milioane de specii.

Vom opera cu intervalul de timp de 4500 de ani de la potop (de asemenea un interval generos).

Acestea fiind spuse, dacă la sfărșitul potopului se regăseau 8000 de specii terestre în viață și au trecut 4500 de ani de la potop avem următoarele implicații.

Scenariul 900.000 de specii:

  • Numărul de specii care s-au dezvoltat pornind de la cele 8000 până azi: 892.000.
  • Numărul de specii dezvoltate în medie pe an: 198 de specii pe an.
Scenariul 500.000 de specii:

  • Numărul de specii care s-au dezvoltat pornind de la cele 8000 până azi: 492.000.
  • Numărul de specii dezvoltate în medie pe an: 109 de specii pe an.
Scenariul 5.000.000 de specii:

  • Numărul de specii care s-au dezvoltat pornind de la cele 8000 până azi: 4.992.000.
  • Numărul de specii dezvoltate în medie pe an: 1109 de specii pe an.
Aici am făcut abstracție de încă un element important. Și anume de toate speciile care au dispărut între timp (și care pentru a putea dispărea trebuiau și ele să fie dezvoltate din aceeași populație de 8000 de specii de după potop).

Așadar, dacă este cineva care trebuie să răspundă la întrebarea legată de mutații care să aducă informație nouă în genom este vorba de creaționiști. Teoria lor implică apariția în medie a 100-1100 de noi specii anual. Este o curiozitate cum au luat naștere toate aceste noi specii fără a exista mutații care să aducă informație nouă (și utilă) în genomul altor specii.

Așadar când vine vorba despre evoluție sărim cu întrebările legate de mutații care aduc informație nouă în genom de parcă cele 500.000-5.000.000 de specii noi de la potop încoace s-au dezvoltat fără niciun fel de mutație aducătoare de nouă informație.

Ocaua mică pentru evoluție, ocaua mare pentru creaționism.

vineri, 9 august 2013

Dezbate, pierde și câștigă

Un clip despre „a fi câștigător în urma pierderii unei dezbateri”.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini