sâmbătă, 20 iulie 2013

Scrisorile lui Ilibăsantopontescu către un politician mai tânăr (1)

Dragă Aiurel,

Sunt conștient că în ultimul timp, văzând mesajele mele adresate publicului, ai început să mă disprețuiești. Era imposibil să nu observ un disprețul aproape fățiș din rândurile pe care mi le-ai scris. 

Recunosc fără niciun fel de tragere de inimă că ai avea toată justificarea să mă disprețuiești dacă ți-ar fi afișate în fața ochilor doar mesajele pe care le-am transmis publicului larg - și asta mai ales dacă pe alocuri ai simțit că tu însuți ești printre destinatari. Țin să te asigur de la bun început că odată ce vei ajunge la capătul acestei scrisori nu-ți va mai rămâne nicio justificare pentru dispreț.

Dar dacă totuși, prin reducere la absurd, odată ajuns la sfârșit mă vei disprețui în continuare șansele tale de a fi vreodată un om politic de succes vor fi impuținate definitiv. Te rog acum să acorzi o mare atenție rândurilor ce se aștern mai departe.

Un om politic care se respectă nu trebuie sub nicio formă să piardă din vedere capitalul electoral. Este mai puțin important dacă el se află ori nu în campanie electorală. Pe această necesitate de menținere și dezvoltare continuă a capitalului electoral trebuiesc așezate toate celelalte cărămizi (pe care nu le vom analiza în aceste rânduri și vom reveni cu altă ocazie la ele). Să ne concentrăm acum asupra fundației.

Având în vedere capitalul electoral nu este vorba doar despre o jonglare întâmplătoare cu unul-două cuvinte. Aici analiza trebuie să fie precisă. În primul rând trebuie oferit un răspuns satisfăcător unei întrebări importante: „Cum este, din punct de vedere cantitativ și calitativ, capitalul electoral pe care-l deții în prezent?” Dacă, spre exemplu, capitalul tău electoral (care poate fi exprimat în unele perioade și „cotă de încredere”) este aproape inexistent, atunci ești cel mai liber om politic. Spun liber în primul rând din punctul de vedere al discursului - pentru că atunci când deja ai acumulat un capital electoral important din punct de vedere cantitativ ești legat aproape iremediabil de acesta: discursul tău, la fiecare ieșire publică, trebuie optimizat în așa fel încât cea mai mare parte a corpului tău electoral să fie satisfăcută. Dacă ai acumulat un capital important din rândurile celor cu o inteligență sub medie atunci nu-ți permiți luxul unui discurs elevat, coerent și argumentat - și mai ales nu-ți permiți să spui orice adevăr. La fel cum nu-ți permiți să joci rolul unei maimuțe dacă în electoratul tău sunt majoritari oameni cu anumite studii (sau cu o anume independență în gândire a cărei condiție necesară nu este numaidecât studiul). 

Oricum ar sta lucrurile, dacă ești deja un om politic de succes, acest lucru presupune în mod necesar că ai realizat un capital electoral important. Iar din acel moment ești condamnat: ești un om politic de succes, dar ești și un sclav al electoratului pentru care ai luptat. 

Să nu-ți închipui că este confortabil să mă simt disprețuit de oameni cu o anume talie intelectuală. Rari sunt oamenii politici care au reușit să atragă simpatia intelectualilor în timp ce o aveau și pe cea a celor mai reduși. Acest lucru presupune un anume talent care este exprimat doar de 3 litere din numele meu (pe „escu” îl lăsăm afară, el se aplică deja prea multor oameni). Eu nu am reușit, dar n-am de gând să mă plâng acum de asta. Sunt convins că dincolo de talent acest lucru presupune și o muncă asiduă al cărui preț nu sunt dispus să-l plătesc acum. Eu sunt condus de scopuri care nu-l includ și pe acela de a câștiga numaidecât simpatia unor gânditori.

Dragul meu Aiurel, dacă mi-am atras și disprețul tău atunci am făcut asta pentru că zi de zi trebuie să dansez, ca la un circ, pe muzica pe care o cântă capitalul meu electoral. Nu-mi permit să spun în public lucruri de o anume inteligență pentru simplul fapt că nu sunt dispus să sacrific acest capital electoral pentru care am sacrificat atâtea în ultimii ani. Și te rog să extragi de aici învățămintele de rigoare: fac toate acestea pentru că eu am un răspuns satisfăcător la întrebarea mai sus adresată. Eu îmi cunosc electoratul din punct de vedere calitativ - și iată că fac pe maimuța, dansez și mă schimonosesc de fiecare dată când văd un microfon sau o cameră de filmat. Și îmi cunosc electoratul din punct de vedere cantitativ - și iată, oricât de mult aș detesta să fiu maimuța de circ a unor oameni de o inteligență redusă, dansez pe înțelesul lor, le spun minciuni atunci când știu că adevărul i-ar îndepărta de mine și mă revărs asupra lor zi de zi prin ecrane. Aș putea sacrifica din cantitate pentru calitate, dar cât de nebun trebuie să fie un om politic pentru a se deda la așa ceva, cât de nebun trebuie să fie pentru a-și dori să fie reprezentantul celor 10 când poate fi al celor 30? 

Aiurel, disprețuiește-l cât dorești pe cel de pe sticlă, scuipă-l dacă vrei - îl disprețuiesc și eu. Însă fii conștient că acesta este jocul și de multe ori o declarație populistă, oricât de mult dispreț ți-ar aduce din partea unor oameni în stare să judece mai profund, strânge mai mult capital decât nenumărate cuvinte inteligente. 

Pentru viața lungă a unui om politic nu este important sloganul „alegătorii mei sunt mai inteligenți decât ai altora”, este însă crucial ca „alegătorii mei să fie mai mulți decât ai altora”. Succesul se măsoară în mulțime, nu în IQ-ul mulțimii.

Am o singură frică adevărată - și să nu-ți treacă prin cap că ar fi vorba despre criticile celor care văd cât cu adevărat cât sunt de penibil cu fiecare ieșire publică, mai mult rău decât criticile și gândurile rezonabile ale unor intelectuali se poate regăsi doar în dansul unei alte maimuțe, care să presteze mai bine, care să fie mai bună dansatoare și mai populistă în declarații. Nu-mi e frică de faptul că intelectualii vor cânta în așa fel încât să-i sensibilizeze pe alții asemenea lor. Mulți dintre ei sunt imuni la orice cântec pentru simplul adevăr că-și refuză intenționat un loc la spectacol - cei care participă sistematic și urmăresc spectacolul sunt adevărata miză.

Spune-mi dar, unde-ți este disprețul? O minciună, un salt într-o băltoacă alături de porci - astea sunt problemele tale? Acestea nu sunt probleme, dragul meu. Acestea sunt rețeta succesului.

În încheiere am rugămintea ca înainte de a judeca fie și un cuvânt de-al meu, înainte de a-l respinge ca minciună, înainte de a mă împroșca azvârlind roșii ale disprețului, să-ți amintești: nu vorbesc pentru tine, vorbesc pentru cei ce mă cred - iubitul meu capital electoral.

Cu drag,
Al tău Ilibăsantopontescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini