luni, 29 iulie 2013

Alfabet la 2 ani

În clipul de mai sus este băiatul nostru, Patrick. Are 2 ani împliniți în 28 mai și nu este un geniu. Pe youtube se găsesc o droaie de clipuri similare. Nu este aici niciun fel de ocazie pentru aplauze în astfel de cazuri: avem de-a face cu niște entități „supraomenești”, numite copii până în 3 ani, care formează aproximativ 2 milioane de sinapse pe secundă.
The development of synapses occurs at an astounding rate during children's early years, in response to the young child's experiences. At its peak, the cerebral cortex of a healthy toddler may create 2 million synapses per second (ZERO TO THREE, 2009). By the time children are 3, their brains have approximately 1,000 trillion synapses, many more than they will ever need. Some of these synapses are strengthened and remain intact, but many are gradually discarded. This process of synapse elimination—or pruning—is a normal part of development (Shonkoff & Phillips, 2000). By the time children reach adolescence, about half of their synapses have been discarded, leaving the number they will have for most of the rest of their lives. Brain development continues throughout the lifespan. This allows us to continue to learn, remember, and adapt to new circumstances (Ackerman, 2007). (sursa)
Câteva idei doresc să exprim aici:

A) Patrick este un devorator de informație la fel cum este orice copil sănătos de vârsta lui. La această vârstă nu poate fi făcut responsabil de felul de sinapse pe care le crează. Dacă îl pun în fața unor desene animate ore bune pe zi este destul de ușor de prezis ce fel de sinapse va face și mai ales cât vor fi de variate. Dacă îl pun în fața unor informații despre care consider că sunt necesare pentru ceea ce numesc educația lui, atunci pe acestea le va devora. Așadar, responsabili cu felul sinapselor suntem noi, părinții (suntem responsabili la fel de mult și cu modul în care păstrează sinapsele utile, dar aici mă refer în primul rând la calitatea sinapselor dobândite și nu la păstrarea în timp a lor).

B) Ar fi o lipsă de respect și o jignire la adresa inteligenței și memoriei copilului meu să consider (așa cum pare a face sistemul educațional) că ar fi capabil să învețe alfabetul, să scrie și să citească doar începând cu vârsta de 6 sau 7 ani. Probabil motivul pentru care în societate s-a încetățenit povestea cu 6-7 ani este deficiența în obediență a copiilor sub vârsta respectivă. Copii de 3 ani, puși în bănci și îndreptați cu privirea timp de ore întregi spre niște planșe cu mere, pere și arici? Să fim realiști - educatorii în general sunt în stare cu greu să țină sub control o clasă de copii mai cooperanți decât cei de 2 sau 3 ani. Concluzia mea aici este că statul nu este în stare să creeze un sistem în care să învețe alfabetul o clasă de 20-30 de copii de 2 ani, dar este în stare să facă acest lucru pentru o clasă în care copiii au 6 sau 7 ani. Așa că se cheamă copiii la școală la 6-7 ani.

C) Exclamațiile altor părinți sau ale oamenilor care-l surprind pe Patrick citind pe litere (și pe numere) un număr de mașină arată că mulți dintre părinți (cel puțin cei pe care i-am surprins) consideră drept un fel de anomalie sau un dar al naturii un copil care știe alfabetul și numerele la 2 ani. Este puțin probabil ca astfel de părinți să facă pași practici înspre a-și învăța copilul alfabetul la 2 ani. Sunt mulți, sunt puțini astfel de părinți? Eu consider că sunt cel puțin majoritari.

D) Un copil care știe alfabetul la 2 ani ar putea ridica multe semne de întrebare. Ce va face acest copil în clasa I? Ce se va întâmpla cu obediența și atenția lui la ore? Va mai fi statul în stare să-l educe la fel cum îi educă pe ceilalți? Nu-și va da aere de superioritate? Aici aș răspunde că, cel puțin noi, suntem scutiți de a da răspunsuri unor astfel de întrebări. Asta pentru că ne considerăm singurii responsabili de educația copilului nostru. Nu statul, nu ministerul educației - noi.

E) Cred că s-a înțeles de aici că am optat deja pentru homeschooling. Nu am loc în timp pentru o apologie a homeschooling-ului, dar acesta este primul meu articol legat de acest subiect, vor mai veni și altele. Pentru cei interesați de homeschooling le pun la dispoziție AICI o sursă în limba română pe care, în urma a cât am citit, o consider utilă și de calitate.

12 comentarii:

  1. Fetita mea ce tocmai a implinit 2 ani stie alfabetul in engleza si romana. Numaram si pana la 10.

    Este greu sa tii ritmul cu capacitatea lor de a intelege si trebuie sa dedici foarte multa atentie.

    Am observat o preferinta pentru engleza. Acum mi-e teama ca nu o sa mai faca progrese in limba romana. Ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La vârsta asta creierul lor nu discriminează informația - tocmai de aceea se creează acolo extrem de multe sinapse care apoi sunt distruse (cele mai multe nefiind utile).

      Cred că nu se pune problema să nu mai facă progrese în cazul limbrii române dacă se vorbește (și) în română cu ea.

      Există multe mituri cu privire la copiii bilingvi în circulație. Studiile arată însă că nu ar trebui să-ți faci griji. Există numai beneficii pentru copil (chiar dacă pentru părinți poate fi un efort uneori).

      Mai jos ai niște linkuri care cred că pot fi de ajutor:

      http://medicalxpress.com/news/2013-07-bilingual-children-two-tracked-mind.html

      http://www.nethelp.no/cindy/myth.html

      http://medicalxpress.com/news/2013-05-bilinguals-languages.html#inlRlv

      http://www.eurekalert.org/pub_releases/2013-02/uog-bch022013.php

      http://www.cam.ac.uk/research/news/bilingualism-is-good-for-learning

      Se pare că dincolo de beneficiul stăpânirii a două limbi există o sumedenie de alte beneficii care vin odată cu faptul de a fi crescut bilingv.

      În fine, am răspuns la mai mult decât ai întrebat. Ceea ce consider eu, plecând de la cum funcționează creierul acestor copii, este că nu ar trebui să te îngrijorezi din cauza respectivei preferințe pe care o observi (fie că observația ta este validă, fie că nu este).

      Ștergere
    2. In primul rand multumesc pentru raspuns.

      La inceput a invatat alfabetul in romana dupa care urmarind mai multe clipuri muzicale pe youtube, a inceput sa migreze total spre engleza.
      Daca o intreb in romana sa-mi arate litera A sau cifra 5 imi raspunde corect fara mari probleme, in schimb ea pronunta in engleza desi eu i-am spus cinici sau A-ul clasic din romana.
      Cand intru in casa exclama: "This is tati!" :) producand si o oarecare asortare a cuvintelor romanesti cu cele englezesti. Sunt oarecum speriat de idee. Poate o sa se rada pe seama ei la scoala sau in grupurile de copii in care activeaza.

      In ceea ce priveste homeschooling-ul: Daca eu ca parinte nu ma simt suficient de pregatit pentru a-i suplini copilului educatia standard? Sunt foarte multe domenii in care nu mai sunt pus la punct. Ar trebui sa invat odata cu el. Oare m-as descurca? A experimentat cineva?

      Ștergere
    3. A, am uitat si varianta romanesca cu privire la copilul bilingv.
      http://www.sfatulmedicului.ro/sanatatea-copilului/copilul-2-3-ani/Deprinderea-limbajului-la-copilul-mic-in-mediu-bilingv_2022_1396

      Ștergere
    4. Soția mea a citit mai mult despre „bilingual child”, din câte știu a citit o carte care a impresionat-o (îți voi trimite mai târziu titlul).

      Îmi amintesc că una dintre subiectele din carte era chiar acest „amestec” despre care vorbești și tu - și e normal să aibă loc. La unii copii are loc la alții mai puțin. De regulă al nostru răspunde în română dacă-l întrebi în română și în engleză dacă-l întrebi în engleză.

      Despre homeschooling ar fi multe de spus - este evident că presupune un oarecare efort din partea părinților (mai mult decât acela de a-și trimite pur și simplu la școală copilul).

      Pentru români este destul de străin conceptul de homeschooling, dar este popular (și cu rezultate foarte bune) prin SUA (și probabil și alte zone).

      Un blog bun despre homeschooling (scris în limba română) este următorul: http://homeschooling.urbankid.ro/

      Poate te ajută cel puțin să te familiarizezi cu subiectul. Nu trebuie să iei o decizie în scurt timp - ai destul de mult timp să cântărești argumentele și să înțelegi ce înseamnă. Cel mai probabil voi mai reveni și eu pe acest blog cu niște articole pe această temă - evident că încă nu vor fi clădite pe experiență personală, dar de regulă numerele mari (studiile) bat numerele mici (experiența personală unică).

      Ștergere
    5. Cu privire la „varianta românească”.

      Se pare că argumentul este „pentru că este mai ușor”. O „lucrătură” tipic românească - fără argumente, fără studii și făcând apel la „mai ușor”.

      Nu vreau să-l expediez din start doar pentru că este românesc. Ceea ce vreau să subliniez este că acest articol nu se bazează pe „felul în care sunt copiii blilingvi”. O sumedenie de studii arată că „sunt mai bine” din multe puncte de vedere și la noi se plimbă cu ideea „nu bilingv că e mai ușor așa”.

      Ștergere
    6. Intr-adevar. Pozitia "este mai usor" am intalnit-o peste tot intre romani. "Nu o mai lua in brate pentru ca o sa se invete asa si o sa-ti fie greu!" "Noi am crescut mari fara atata grija" etc.

      Probabil ca vom merge mai departe cu vorbitul bilingv insa ii vom restrictiona accesul la maximum 15-30 minute/zi la cantecelele in engleza. (Oricum calculatorul este o mare ispita pentru copii.) Cantecelele in romana nu sunt la fel de distractive si nu incita la pronuntia cuvintelor. Cred ca de-asta favorizeaza pronuntia engleza.

      Noi incercam sa vorbim in mod egal atat in romana cat si in engleza insa cu siguranta ca jocurile (clipurile) au un mai mare efect asupra ei.

      Ștergere
  2. Nu uita te rog sa-mi spui titlul cartii „bilingual child”. Am gasit blogul http://homeschooling.urbankid.ro/ si mi se pare interesant, de studiat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este vorba despre cartea Bilingual Edge. Te sfătuiesc să o citești cât mai repede (pentru că în felul acesta vei putea lua mai informat decizii cu privire la ce faci mai departe). Decizia cu limitarea la 30 de minute pe zi engleză mi se pare mai degrabă luată din îngrijorare.

      (Ca un rezumat al capitolului „What if My Child Mixes and Switches Languages?” din carte: toți copii bilingvi fac asta la vârste mici - există și niște explicații întemeiate pentru care fac asta.)

      Aici este linkul de pe Amazon.

      http://www.amazon.com/Bilingual-Edge-Teach-Second-Language/dp/B0017OAMCY/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1375212977&sr=1-1&keywords=bilingual+edge

      Ștergere
  3. Buna, intr-adevar, copilul tau nu este un geniu. Este un copil care a stat suficient de mult in fata tastaturii de la calculator ca sa invete toate tastele. Iar cerintele venite cu "scrie litera ..." nu este corecta, corect ar fi sa ii spui "apasa pe tasta ...". Tu increci sa arati ca acest copil stie sa scrie, dar ceea ce stie el sa faca de fapt, este sa apese pe butoane, cum ar apasa si alti copii daca ar sta la calculator la fel de mult, sau, care apasa pe un buton de la telecomanda mai tare sau mai incet, programul 1 sau 5. A scrie, a face caligrafie, este cu totul altceva. Scrie literele si cu pixul pe hartie? Sau doar a invatat tastatura ca pe culori? Pentru ca asta nu e o mare realizare, astfel incat sa preiei 100% tu ca parinte, activitatea unui sistem educational. Si nici macar sa consideri ca nu este suficienta/potrivita pentru un copil, un adolescent sau un adult. La scoala, nu este vorba doar despre a invata un alfabet apasand pe butoane sau nu.
    A sti sa scrii literele: h, b, k sau o mic de mana, fara sa le incurci, fara sa gresesti, sa stii de unde incepi si unde sa termini o litera, e o alta poveste. Abia aici incepe concentrarea si notiunea de a scrie o litera sau o cifra. Acum multi ani, cine facea treaba asta la 2 ani, singur, fara sa stea un parinte 2 ani de capul lui acasa, era intr-adevar considerat un geniu, pe buna dreptate.
    Acum e normal sa nu iti consideri copilul unul special, dar problema e ca voi ca parinti, va considerati unii speciali si mai priceputi in ale educatiei decat orice sistem. Trebuie sa constientizezi ca noi, oamenii, suntem mereu in stare sa ne acordam coronite sau medalii in orice am face, crezandu-ne cei mai buni. Insa de cele mai multe ori, exista oameni mai buni decat noi, pe care fie ii idolatrizam, fie ii contrazicem. Iar tu contrazici acum un sistem intreg popular pe tot globul.
    Poti gasi o scoala internationala, care se bazeaza pe o alta programa scolara (sunt peste tot in lume), daca ti se pare ca cea romaneasca nu este de actualitate; si poate acolo va intalni acolo un alt tip de profesori si alt tip colegi; dar pentru homeschooling, nu mi se pare ca ai suficiente argumente.
    Crezi tu ca acasa, te vei apropia mai mult de ceea ce face o scoala americana sau elvetiana? Sau nici acelea nu sunt bune? Crezi ca un copil instruit acasa se va dezvolta intelectual mai mult decat alti copii, doar sub indrumarea voastra? Sau crezi ca nu va suferi "traume", asa cum am tot auzit in ultima vreme?

    RăspundețiȘtergere
  4. A face la un moment dat 2 ani intr-unul singur pentru ca e capabil sau pentru ca il ajutati voi; sau a va consulta cu el daca vrea sa continue studiul singur sau in colectivitate, ajuns la 18 ani, este intr-adevar un principiu corect, pe care si societatea romaneasca ti-l poate accepta, nu e SF.
    Dar scoala pentru mine si pentru multi alti oameni, nu a insemnat doar istorie sau doar matematica. Un 4 sau un 10, o coronita primita sau scapata printre degete; nu mi-a dat in jos inteligenta. Scoala la 6-7 ani sau chiar la 16 ani poate fi o distractie, poate fi un mijloc de socializare. Scoala nu e o cladire cu dusmani.
    Tocmai asta inseamna sa mergi la scoala, sa intelegi ca exista oameni de toate tipurile (atat copii cat si profesori) si ca de la fiecare poti invata ceva bun. Ca si de la bunici si parinti, prieteni sau vecini.
    Asta intr-adevar e o lectie pe care trbuie sa o primeasca de la parinti. A nu scuti copilul de la sport si a-l incuraja sa se implice la fiecare materie scolara sau chiar a-l invoi o zi de la scoala pentru ca nu e pregatit pentru un test si vrei sa-l intelegi, tu constientizand ca acela nu e examenul vietii lui, asta da, e un sprijin in dezvoltarea copilului.
    Faptul ca nu vrea sa citeasca Ion dar vrea sa citeasca ...'100 de motive sa te amuzi pe strada' e un tip de educatie moderna si vine in completarea celei clasice. Asta trebuie sa faca un parite si e bine ca va intereseaza devoltarea lui 100%.
    Dar eu consider ca asa cum o regina este apreciata pentru ca sta de vorba cu un om mediocru, poate si copilul tau, la fel ar trebui sa stea in banca cu un copil mediocru (oricat de special crezi tu ca esti ca profesor, sau cat de special crezi tu ca este copilul tau). A avea prieteni de la gradinita sau din clasa I pana la maturitate si poate pana mai tarziu, e ceva ce nu poate fi inlocuit cu o tasta.
    Educatia nu inseamna homeschooling, asa cum nici dezvoltarea intelectuala nu inseamna doar scoala. Educatia inseamna puterea exemplului. Scoala poate fi ceva fun! Depinde cum vrei sa privesti lucrurile: pozitiv sau "hate-areste". Iar asta va fi chiar prima voastra lectie: cum sa urasti si sa ignori societatea si pe oamenii de langa tine, tu fiind centrul universului lui (care fix asta face).
    Desigur, nu am vrut sa va influientez opinia, am vrut doar sa-mi exprim parerea (eu fiind un om mediocru, scolarizat si vaccinat in Romania, crescuta intr-o famile mediocra de romani muncitori si iubitori de oameni, de natura, de scoala, de colegi, de vecini si de meserie).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce complexe de inferioritate sau superioritate nutriți, dar sunt cam plictisit de aceste „ar trebui - n-ar trebui”.

      Știți ce trebuie să facă părintele, în ce bancă și în ce bancă nu trebuie să stea copilul. Haideți să nu ne luăm chiar atât de în serios.

      Specia umană a acumulat niște cunoștiințe importante în ultimele mii de ani însă mă îndoiesc că acestea sălășluiesc în dumneavoastră în așa hal încât să-mi țineți predici (da, da, știu că doar vreți să vă exprimați opinia) cu privire la colegii de bancă ai copilului.

      Am publicat aceste comentarii pentru că respect dreptul la opinie, dar când citesc că ați înțeles că eu aș fi încercat să arăt că acest copil știe să scrie și spațiul alocat să-mi redați niște tautologii cu privire la ce înseamnă scrierea... încep să înțeleg de ce analfabetismul funcțional este o problemă în țara noastră.

      Da, am înțeles că nu vreți să-mi influențați opinia și că ați vrut doar să vă exprimați părerea. V-am dat această posibilitate publicând comentariile.

      Educație plăcută.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini