sâmbătă, 8 iunie 2013

PRISM prin prisma mea

Dacă înțeleg corect natura scandalului PRISM atunci s-ar părea că oamenii (cel puțin cei care vociferează negativ pe tema în discuție) sunt mai degrabă dispuși ca informațiile personale (se înțelege - cele la care ei cred că au acces companii precum Google, Microsoft, Twitter și altele) să fie folosite de către platformele sociale (și nu numai) în interes propriu (comercial în general) decât să fie folosite de către un guvern în folosul securității generale.

Dar cine definește ce este în folosul unei companii? În niciun caz nu utilizatorul serviciilor pe care compania le oferă. Este cel puțin posibil să fie în interesul Google, Microsoft și al altora să colaboreze cu NSA. Nici nu trebuie să-mi imaginez ce fel de presiuni poate face NSA asupa unor companii și ce fel de foloase pot trage de aici aceste companii. Iar colaborarea poate fi chiar de o asemenea natură încât Larry Page și Mark Zuckerberg să trebuiască să iasă și să nege public orice soi de colaborare cu privire la PRISM.

Oricare ar fi fost mijloacele prin care s-a ajuns la concluzia că este în interesul securității naționale (și implicit a fiecărui individ de naționalitate americană) ca NSA să aibă acces la respectivele informații nu cred că este un element de discuție publică. Încă nu s-a ajuns în situația că utilizatorul Google sau Facebook să fie însărcinat cu decizii de securitate națională.

Va spune cineva că este încălcat nu știu ce drept al omului. Bine, dar o entitate responsabilă cu securitatea care este pusă să aleagă între a garanta securitatea și a respecta spațiul privat al individului ce ar trebui să facă? Asta presupunând că era cu adevărat nevoie ca NSA să aibă acces la respectivele informații pentru a garanta (atât cât îi stă în putință) securitatea.

La urma urmei nu este „o obligație a omului” ca omul să aibă cont la Google ori Facebook. Dar poate este o obligație a Google și a Facebook să ofere informații unei entități ca NSA și apoi să nege că s-ar fi întâmplat așa ceva. Și este o obligație a NSA să facă ce îi stă în putință să obțină acele informații dacă (greșit sau nu) crede că ele sunt necesare pentru o mai bună securitate.

Vrei ca informațiile tale să nu mai poată fi distribuite către NSA sau alte entități asemănătoare? Nu le mai oferi niciun fel de informații care să poată fi folosite astfel. Nu mai scrie mail-uri, nu mai trimite scrisori (de unde știi că nu sunt citite și cele scrise cu pix pe hârtie?), nu mai folosi rețelele sociale și peste câțiva ani să nici nu mai gândești (probabil că până atunci se vor putea citi și gândurile cumva).

Eu sunt de părere că ar trebui să conștientizăm în ce fel de lume trăim și că putem accesa informații care acum 15 ani nici nu visam că le vom accesa. Dar și NSA poate accesa informații pe care acum 15 ani nu visa că le va putea accesa. Informația (sau mai bine spus folosirea ei inteligentă, dar oricum înainte de a o folosi trebuie să o obținem) a ajuns să însemne - sănătate, tehnologie și siguranță (nu că ar însemna doar atât). Informația nu plutește prin univers doar ca să fie ținută ascunsă. Să fie folosită dacă cineva o poate folosi bine.

Au trecut vremurile în care avea sens să avem pretenții de felul „nu vreau să știe nimeni ce fac”. Informația „ce faci” există scrisă pe tot felul de suporturi. Aerul vibrează când vorbești, electronii zburdă când scrii pe Facebook, căldura ți se răspândește din organism pe măsură ce o produci și te face ușor de localizat și monitorizat, transfer de electroni se întâmplă cu fiecare gând în propriul creier, ș. a. m. d. Are cineva licență pe toate astea? Informația e în explozie, iar cine știe, poate și vrea să o citească o va obține cu sau fără voia ta sau a mea.

Noi, cei din non-NSA, avem acces la mai multă informație decât putem prelucra și folosi. Mai bine ne-am ocupa de această problemă decât de a ne pune în mișcare să-i oprim pe cei care au (la rândul lor) informație și au de gând să o și folosească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini