marți, 28 mai 2013

Brian Beckman, omul cu pălărie și monada

Un om cu o pălărie pe care se odihnesc o pereche de ochelari de soare și având un pulover atârnat pe spate nu este ceva obișnuit, dar nu este defel ieșit din comun - nu-ți stârnește numaidecât curiozitatea în virtutea celor descrise (dacă este îndeplinită condiția ca pălăria, ochelarii sau puloverul să nu fie ieșite din comun). Dacă omul acesta însă se apucă și-ți vorbește despre programare funcțională și mai ales despre monada din Haskell (despre care mulți putem vorbi și puțini o înțelegem pe deplin - eu mă număr încă printre cei care nu o înțeleg, și nu-i de mirare dat fiind faptul că n-am pus încă umărul la acest lucru într-un mod susținut) e greu să nu ți se pară curios.

Ce poate avea de spus un om cu pălărie, ochelari de soare și un pulover relaxat pe spate despre programare funcțională, F#, C#, Haskell, monoid și monadă? Poate că această curiozitate se naște dintr-o preconcepție întipărită în conștiența societății (deci și în a mea) despre oamenii cu pălărie, ochelari de soare și un pulovăr pe spate.

E aproape cum ai vedea un om cu ținuta unui vagabond intrând relaxat într-o limuzină.

Nu că aș fi crezut că o pălărie, niște ochelari și un pulover astfel purtat ar putea descalifica pe cineva de la a vorbi despre astfel de subiecte - pur și simplu nu mă așteptam ca oamenii cu o astfel de ținută să fie interesați de aceste subiecte și cu atât mai mult mă așteptam să nu aibă expertiză în aceste domenii.

Și iată că Brian Beckman are. Și pe lângă expertiză mai are și o anumită elocvență în exprimare care-mi produce o plăcere aproape la fel de mare precum cea pe care o resimt în timp ce lecturez vreo scriere de-a lui C. S. Lewis.

Faptul că am dat de domnul Beckman într-un astfel de context m-a făcut să-mi cunosc mai intim una din prejudecăți.

Și acum să amestecăm lucrurile. Știu că e destul de probabil ca vreun cititor să se întrebe ce se întâmplă cu acest articol. Parcă nu stau bine laolaltă monoidul, pălăria, ochelarii de soare, monoidul, Haskell, F# și C#. Și mai ales nu cred că, dacă există cititori care mai intră din când în când să vadă ce scrie Marius Fersigan, sunt din cei care să fie interesați de monadă, monoid, lambda expressions, C#, F# și Haskell (mai ales la un loc). Sau poate că și asta este o preconcepție pe care o am despre posibila mea audiență. Oricum ar sta lucrurile țin să amintesc ceea ce am spus în primul post de pe acest blog:
Așa că am ajuns în sfârșit la acest blog. De data asta este vorba despre un blog de notițe, complet personal și nedestinat unei audiențe anume. Este public pentru că doresc ca unele informații/notițe să fie accesibile celor interesați de respectivele domenii. Printre ei se numără prieteni pe care nu e cu putință să-i văd în fiecare zi, dar fără îndoială că Google va face o treabă bună și va indexa unele postări având acces astfel și oameni cu totul necunoscuți mie. 
La momentul scrierii articolului de față printre lucrurile care prezintă interes pentru mine se numără: programarea (limbaje de programare), electronic trading, inteligența artificială (cu precădere evolutionary computation), filosofia minții/creier/conștiență, parallel computing și online education.
Aceasta este una din notițe în care unii cititori (interesați bine-nțeles de acele domenii) este probabil să găsească valoare. Și mai ales dacă-l vor asculta/citi pe Brian Beckman și altundeva (ex. Channel 9).

Și acum vă las cu domnul Brian Beckman:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini