luni, 18 februarie 2013

Fără facebook


Am intrat sâmbătă pe facebook și pe lângă albastru a fost și mult roșu. Mi s-au oferit „prietenii”, am primit mesaje și peste 100 de notificații (dacă nu aș fi blocat jocurile la notificări aș fi avut probabil peste 1000).

Sâmbătă s-a împlinit o lună fără să fi pus piciorul pe cealaltă planetă albastră. Am intrat să-mi schimb cover-ul și oamenii să știe că inutil îmi trimit mesaje, inutil mă invită la cutare și cutare evenimente și că este de fapt posibilă este doar „acțiunea”, interacțiunea nefiind cu putință fără să fiu prezent și eu. Cover-ul conține însă o adresă de email, așa că nu am fugit de cei care potențial ar dori să mă contacteze. Am fugit doar de felul în care nu-mi aducea niciun fel de folos platforma facebook.

Voi mai intra pe 1 ianuarie 2014 (bine-nțeles dacă vom exista atât eu cât și facebook în forma actuală).

Între timp luna care a trecut a adus liniște cu trenurile de marfă. Habar n-am ce păsărici le ies pe gură domnului Ponta, Băsescu și restului politicienilor și mai ales găsesc productiv acest început de neinformare cu privire la evenimentele politice. Să fiu informat nu m-ar ajuta la nimic altceva decât să „mă simt informat”. Nu aș putea folosi la nimic informația cutare. Pe de altă parte mi-ar face mult rău. Nu poți sta zi de zi față în față cu prostia fără să te afecteze în oarecare fel. Unii spun că de fapt se vaccinează astfel împotriva ei. Dar ce fel de vaccin este acela care presupune administrare continuă? Vaccinarea înseamnă dobândirea unei imunități care să acționeze în situațiile când te vei confrunta din nou cu agentul infectant. Nu ne vaccinăm împotriva unui virus făcându-l parte integrantă și zilnică a propriei vieți. Ne vaccinăm și apoi îl ignorăm având libertatea să ne ocupăm timpul cu lucruri mai importante.

Mi-am recunoscut și o slăbiciune din moment ce am simțit nevoia să apelez la trucuri care să mă facă dintr-o dată conștient că iau de fapt o decizie. Am făcut cunoștință cu Block Site (click AICI pentru varianta Chrome și click AICI pentru varianta Firefox). Facebook este blocat de Block Site. Poți oricând să renunți la acel block, dar trebuie să iei o decizie cu mult mai conștientă. De exemplu dacă ajung pe un alt site în afară de facebook care are vreo trimitere spre facebook aș putea ajunge accidental pe facebook sau aș putea să mă gândesc că „intru doar pentru acest scop”. Aș fi la o distanță de un click. Pe când cu Block Site trebuie să iau numaidecât explicit decizia. Trebuie să-mi propun să deblochez facebook și apoi trebuie să intru la opțiuni și să-l deblochez. Tot acest proces mă poate face să conștientizez în timp util că am decis să nu mai folosesc defel facebook. De multe ori distanța între o decizie proastă și absența ei constă în câteva secunde suplimentare de gândire. Block Site îl folosesc tocmai pentru a-mi oferi aceste secunde cu privire la facebok.

În sfârșit, cam toate dezavantajele și beneficiile pe care le-am menționat în articolul precedent și-au făcut simțită prezența. Am rămas după această lună cu o senzația că deciziile pe care le iau sunt mult mai conștiente (cred că sunteți de acord că faptul de a trezi pe cine știe ce site după ce ai dat click fără să fi „stat” măcar o secundă înainte de a da click nu oferă o senzație de decizie conștientă serioasă, e mai mult senzație de „m-a luat valul”).


miercuri, 6 februarie 2013

A scrie într-un jurnal

A scrie într-un jurnal se pare că are ceva aparte - te face să-ți vezi gândurile așezate în scris. Ajungi să fii un spectator exterior al lor, le vezi în afara minții tale. Aproape că oricine le putea scrie. Și poți să fii critic cu ele. Se poate chiar să nu-ți placă.

Și ce te faci dacă nu-ți plac? Le scrii doar pe cele care-ți plac și pe restul le cenzurezi față de propria persoană? Are prea puțină importanță ce-mi place și dacă le scriu pe cele care-mi plac. Importanță are că jurnalul are cel puțin potențialul de a mă descoperi mai mult în fața propriilor ochi: dacă am gânduri care nu-mi plac, fie că le scriu, fie că le dosesc să nu fugă prin degete în scris este vorba de fapt despre un act conștient de recunoaștere a lor. Poate chiar despre un act conștient de recunoaștere a urâțeniei propriei minți.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini