sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Suntem obosiți. Închidem ochii.

Suntem obosiți. Închidem ochii. Dar lucrurile care ne obosesc nu sunt, așa cum ar trebui, munca sau lupta pentru familie, viață sau lucruri mai mari.

Avem ochi obosiți, iar ochii blegi vin și de la plasmă, televizor. Ei vin și de la omul albastru. Și vin ca un semn al faptului că a trecut mai mult timp.

Ai dormit cu ochi deschiși, ai tresărit ca un iepure la lucrurile pe care trebuia să le faci și au rămas nefăcute. Cauți scuze, la îndemână le ai pe cele pe care nici tu nu le crezi.

În fața cui să te justifici și de ce? Toți fac la fel. Nimeni nu-ți va răpi privilegiul de a te afla printre ratați. Ești beat cu apa rece a televizorului și te consideri privilegiat, te crezi informat.

Ore și ore zilnic curg. Oricum și zilele curg. Iar tu plângi. Statul să-ți dea mai mult. Statul să-ți ia mai puțin. Votezi. Speri. Te uiți iar. Televizor. Iar dacă ești mai răsărit... omul albastru.

Comentezi. Dai mai departe inimioara: „Să nu moară copiii africanilor de sete.” Cu un click ai rezolvat totul. Cu un buton de pe telecomandă ai înlocuit plictiseala cu iluzie.

Suntem obosiți. Închidem ochii. Luni va veni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini