sâmbătă, 29 decembrie 2012

Experții în deservicii

Nu am nimic împotriva mâncării, mai ales dacă este multă și bună. Nu am nimic nici împotriva vinului, berii sau a vreunei băuturi în particular. Nu am nimic nici împotriva oamenilor.

Pur și simplu am niște gânduri care s-ar putea să se afle într-un fel de conflict cu anumite comportamente omenești adânc înrădăcinate în ceea ce putem numi tradiție.

De obicei lucrurile care fac parte din tradiție sunt arareori supuse aparatului critic. Ba chiar mai mult, cei care îndrăznesc pe undeva să pună un astfel de aparat critic în funcțiune se pot trezi muștruluiți bine de masa de oameni care înghite pe nemestecate acel „așa se face”.

Știm că oamenii sunt o grămadă mare de dorințe de tot felul. Vom identifica bine-nțeles dorințe diferite în diferitele clase sociale, dar ele sunt prezente peste tot. Iar omul normal se află în căutarea împlinirii lor. 

Una dintre dorințele care sunt larg răspândite și independente de clasa din care face parte subiectul este dorința pentru sănătate. Omul își dorește să fie sănătos. Iar dacă este bolnav își dorește să se însănătoșească. 

Fără să intenționez să strivesc corola de minuni a lumii eu aș împărți oamenii în două mari categorii: a) cei care duc lipsă de informații elementare cu privire la ce înseamnă un stil de viață sănătos și b) cei care dispun de astfel de informații. Știu că aici se poate despica firul în multe... dar cei care dispun de informație falsă, dar cei care dispun de informație incompletă? După cum veți vedea o categorisire de acuratețe este inutilă pentru scopul scrierii de față.

Eu mă aflu printre cei care se țin oameni informați (în special în domeniul medical). Adică am terminat facultatea de medicină și zic despre mine că am înțeles bine cu ce se mănâncă un stil de viață sănătos.

Ba am înțeles chiar care sunt consecințele unui stil de viață nesănătos. 

În urmă cu vreo 2 ani am decis (oare?) să fac 30 de minute de mișcare pe zi din care cel puțin 5 minute să fie la o asemenea intensitate încât frecvența cardiacă să ajungă peste 155 (voi explica de altă dată de ce tocmai 155). Și am făcut vreo 2-3 luni încontinuu. Apoi am început să sar peste zile. Apoi peste săptămâni. Apoi a trecut o lună. Apoi mai multe luni. Apoi am revenit la 1-2 ori pe săptămână. Apoi iar pauză.

Și curios este lucrul că în tot acest timp credeam despre mine că duc un stil de viață sănătos. Și pe undeva este adevărat că duceam. Sunt binecuvântat cu o soție care face miracole culinare nu doar în lumea gustului, ci și în cea a conținutului sănătos. Dar sunt și un sedentar care stă toată ziua și programează. Este drept că stilul meu de viață este din întâmplare mai sănătos decât al programatorului care are mai tot timpul pe post de vecin un Pepsi gol și care acum câteva ore a fost plin, dar departe de mine gândul să-mi socotesc stilul de viață ca fiind sănătos doar prin comparație cu altele de-a dreptul suicidare.

Acum am început din nou. 30 de minute pe zi, fără excepție. Dacă cineva mi le-ar lua m-aș supăra că-mi fură sănătatea. Dar când am renunțat eu de bunăvoie și nesilit de nimeni îmi imaginam că trăiesc sănătos. Ce cap prost.

Și pentru că ne aflăm în perioada cu porc, sarmale, cozonaci, vin din belșug, beri, coniac și prăjituri cred că este interesant să privim spre consumatori.

Oamenii consideră că se află într-o perioadă de odihnă, mulți nu merg la lucru zielele astea, mănâncă porc  ca porcii, beau alcool și băuturi acidulate ca Setilă din Harap Alb și vegetează. Este adevărat că puțini dintre ei merg și în călătorii. Dar mult mai mulți decât în orice perioadă a anului. Merg în călătorie, cu ambulanța, la urgențe. Unii nu se mai întorc.

Este evident că în aceste circumstanțe se face un mare deserviciu sănătății personale. Chiar și fără călătoria (cu sau fără întoarcere) la urgențe. Dar dacă e tradiție - cârnat, vin și prăjituri - atunci respectarea tradiției necesită sacrificiu.

Omul neinformat are o anume scuză. El se află într-un mediu social în așa fel alcătuit încât informații prețioase-i ajung cu greutate în față. Televizorul nu ajută. Dacă are internet probabil este atras mai mult de titlurile care conțin majuscule consecutive. Iar dacă dă de vreun articol „științific” există riscul să fie vorba de dezinformare (presa din România este o nulitate în ce privește astfel de articole).

Ar fi însă inutil să aibă informație și să stea la capitolul motivație precum am stat și eu o bună vreme.

Dar să revenim acum la deserviciu. Așadar dorința este sănătatea iar acțiunea generală nu este nici măcar una neutră. Este una care duce pe termen mediu și lung la alterarea șanselor unei sănătăți decente. Ne pricepem la asta. Parcă ne vine mai natural decât eforturi susținute și disciplină.

Dacă punem lucrurile în balanță miza nu este de fapt o durată mai lungă a vieții, ci o calitate mai bună a vieții. Viața se poate termina din multe motive (unele dintre ele fiind independente de stilul nostru de viață sănătos sau nesănătos), dar calitatea vieții este independentă de lungimea ei.

Lucrurile sunt simple: facem exact ce vrem cu timpul pe care-l avem. Eu am ales (din nou) că vreau să-mi formez obiceiuri sănătoase care să țină o viață. Am pășit cu dreptul. Sper să și dureze. Iar dacă nu mă va ține va fi pentru că nu vreau. Dar de ce nu aș vrea? Sper să am suficientă mândrie personală încât să nu fac pe prostul peste 3 luni sau 5 ani.

Trebuie să fiu prost dacă aleg să mă sabotez cu intenție și nesilit de nimeni. Și suntem mulți proști. Sper să se deștepte odată cu mine cât mai mulți.

Noi alegem dacă folosim din timpul nostru pentru a ne face servicii sau deservicii. Și nu doar în domeniul sănătății.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini