marți, 6 noiembrie 2012

Autodidacticism de voie, de nevoie


Ai pățit unul din următoarele lucruri?
Wikimedia Commons
  • Ai pățit să ți se predea la școală că X este în cutare fel, să mergi acasă, la cămin sau pe unde îți duci veacul și să te informezi puțin mai larg – citind de exemplu câteva studii recente, mai recente decât cursul vechi de ani și ani al profesorului, și apoi să fii taxat la examen că nu ai spus lucrurile așa cum sunt scrise în curs?
  • Ai pățit să mergi la școală, profesorul să predea de pe „slaiduri”, tu să nu scrii (de fapt să citești altceva pe sub bancă – nu pentru că nu ai fi interesat de materie, dar în ritmul lui de dictare nu ai altceva de ales: ori dormi, ori citești ceva interesant să rămâi treaz) și să îți amintească din 5 în 5 minute să scrii? Iar apoi, ca tabloul să fie complet, să te trezești că cere un stick pe care să vă pună cursul după ce e încheiată predarea?
  • Ai pățit ca profesorii tăi să nu fie la curent cu bibliografia recentă a domeniului în care se presupune că sunt profesori/lectori/asistenți universitari?
  • Ai pățit să ți se ceară să redai informație în loc să ți se verifice nivelul de înțelegere al informațiilor?
Unii profesori din păcate nu sunt altceva decât niște neghiobi care poartă eticheta de profesor. Da, neghiob este cuvântul potrivit. Dacă nu ești pasionat de materia lui, atunci te face să o urăști. Dacă ești pasionat, atunci funcționează ca o frână. Și cui să te adresezi pentru „mai mult” dacă nu profesorului?
Unii nu ajung pe la olimpiade naționale ani la rând doar pentru că li s-a întâmplat ca în clasa a VII să se îndrăgostească de cine știe ce fată bună la învățătură (despre mine vorbesc aici). Ajung acolo (și mai departe) pentru că sunt pasionați de un anume domeniu.
Dar ce faci când dai peste un profesor din acela neghiob? Și așa ajungem la autodidacticism.
Diplome se obțin ușor azi. Educația se obține mai greu. Probabil că greutatea de obținere a educației este direct proporțională cu ușurința de obținere a diplomei.
Pe de altă parte, dacă prin autodidacticism înțelegi doar faptul că „înveți singur” atunci cred că e o problemă cu termenul. Păi toți care învață, fie că sunt ori nu autodidacți, învață singuri. Eu învăț, nu profesorul în locul meu. Delimitarea este făcută doar la sursa informației, nu cu privire la latura „învață singur”?
Despre avantajul de a avea lângă tine, la fiecare pas, un adevărat maestru în acel domeniu nu are rost să vorbim. Sigur că e un avantaj. Dar dacă ai lângă tine un neghiob sau un mediocru? Informațiile pe care ți le poate oferi le poți obține la fel fel de bine (de fapt mult mai bine, și la zi) și singur. Nu ai nevoie de cineva care să-ți dicteze informații depășite din anul ’92.
Cel mai mult timp l-am pierdut în facultate: câte 2-4-6 ore de curs în care cineva se apuca să-ți dicteze informație de pe un slide. Și apoi îți dădea și slide-ul acasă. Și ce să mai zic că am mers la examen, i-am spus informația de pe slide și a spus că nu e corect. Mă înțeleg că am chiulit de la unele cursuri, în special de la astfel de cursuri.
În contextul în care adevărații profesori maeștri sunt o raritate în învățământul nostru, cu toții care învățăm suntem autodidacți de fapt. Unii suntem niște autodidacți șchiopi, pentru că operăm cu informațiile și limitele unor persoane care n-au ce căuta în învățământ.
Așadar, dacă ai un profesor bun, bucură-te de el. Folosește-l la maxim. Bate-l la cap. Scoate tot ce e mai bun de la el (dacă te doare de materia lui). Dacă ai un profesor care este acolo doar pentru că cineva trebuie să fie pe post, atunci lasă-l. Există alternative. Sunt valabile și dacă nu ai profesor deloc (sau ai făcut o facultate deja, fără să înveți mare lucru):
  1. Definește-ți domeniul de interes cât mai clar. Nu ai toată viața la dispoziție să înveți și să citești tot felul de rahaturi irelevante. Vrei să fii profesionist în acel domeniu. Diploma este o problemă secundară. Oricum se dă și pe merit, și degeaba.
  2. Leagă relații cu persoane care au aceleași interese: schimbul de informații, de cărți, de idei este mai productiv decât relația cu profesorul frână.
  3. Nu uita că suntem în era supraspecializării. Aproape că nu mai există practicieni de chirurgie generală. Și cei care au un astfel de titlu își împart de fapt pacienții pe organe. Acesta este doar un exemplu din lumea medicală. Dar este cam la fel și în alte domenii. Nimeni nu poate preda toate limbajele de programare, nimeni nu poate fi profesor sau doctor în toată istoria. Așa că încearcă să ai o viziune de ansamblu asupra domeniului scroafă și apoi alege-ți un porcușor pe care să-l îngrași. Altfel există riscul să te pierzi în era informației.
  4. Stai conectat la ultimele informații din acel domeniu. Urmărește ultimele cărți publicate, ultimele studii, ultimele inovații. Nu ești autodidact în sensul că tu însuți faci descoperirea. Ești autodidact prin faptul că accesezi informația, o practici și o stăpânești. Dacă tu însuți vei face descoperiri, felicitări. Dar până atunci trebuie să știi ce s-a descoperit. Ce folos să îți bați capul să inventezi roata de la cine știe ce căruță doar pentru că ți-a fost lene să mergi în satul vecin și să vezi cum se dau pe trotinetă copiii?
  5. Practică ce ai învățat tot timpul. Învață practicând.  Conceptul de learning by doing nu este doar vorbă în vânt. Dacă ești student la medicină, atunci ai acces cam peste tot în spital/clinică. Dacă înveți statistică, atunci ai acces la o grămadă de date pentru a le manipula în scop instructiv. Dacă ești la informatică, atunci ai la dispoziție siturile NASA și FBI care așteaptă să le faci un audit de securitate gratuit. Am glumit aici. Dar ai cu siguranță acces la un calculator pe care poți programa până îți tocești tastatura (ori degetele).
  6. Fii profesionist, nu diletant. Dacă înveți un lucru doar pentru că „trebuie să ai și tu un job”, atunci nu e cazul. Ai diplomă, ai job. Așa că stai liniștit, poți să rămâi și fără învățătură. Diploma se ia fie că înveți, fie că nu înveți. Pentru ceilalți, în cazul cărora nu este vorba pur și simplu doar de a avea un job, ar fi bine să sune diferența între profesionist și diletant.
Cam astea ar fi niște lucruri de început. Ținerea cu sfințenie a primelor cinci puncte îl vor implica în timp și pe al șaselea. A te preocupa de al șaselea și a le neglija pe cele cinci, îl face pe cel din urmă imposibil de atins.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini